[left.htm]
Mirel Giurgiu
Doua poeme dedicate Irenei
|
Nevoia de alb
e
cum respiri-
e cum privesti cu cat nesat
cand diminetile de mai
isi rasfira razele lor de diamant
prin matasea fina
a lebedelor pierdute
in visul undelor din
aerul tors pe oglinzile de apa...
Nevoia de alb
ca de un suras trecand
versul pe malul celalalt
al sufletului in dor de armonie
cu sinele-cerc circumscris
al firii descatusate de angoase temerare..
Nevoia de alb
ca sa-mi pierd invelisul
plutind pe mari unduitoare
de valul aripilor de ingeri
excelsior spre azurul cerului
in cautarea gandului purificat de patimi
dincolo de nemurire...
un gand curat
o sclipire de nevinovatie-
pe campul splendorilor
galbene verzi
traiesti daca visezi
in lungul sir de primaveri ...
vedeam doar albul fetei tale
in largul diminetii...
Nevoia de alb
e cautarea divinului in
nimbul inefabil
din ochii tai ,
Narcis ratacind in negrul
fantanilor adanci
pana la uitarea de sine..
Nevoia de tine
nevoia de alb
sa tina cald in mine
cautandu-te dincolo de niagarele galcevilor
arghirofile-zdranganit
al lumilor de ieri ,de astazi si de maine.
Mirel Giurgiu
Ziua aceea
In ziua aceea
cand te-am revazut
invesmantata-n negru
naufragiind pe-o insula misterioasa
de culori imbatate-n reverii
galben albastre innobilate-n majestuosul violet,
din cerul deodata deschis-
ciorchini de lumini
risipeau in taina
vaerul din mine..
In ziua aceea
cand te-am intalnit,
stancile se preschimbau in ape iuti de munte,
iar lutul meu din trup ,
in floare dadea,
de dorul tau crescut in mine...
In ziua aceea
mai mult amuteam
decat vorbeam ,
adulcitor simteam
cum piatra de pe inima
sfintita-n lacrima
numai durea-
curgea doar incet
cu tine,
croind meandre de mirare
printre dendritele din mine...
Din ziua aceea
cand vedeam gradini cu tine ,
case si strazi se umpleau de zambetul tau ,
curcubee nesfarsite imi chemau norocul-
si vedeam cum din vremelnicii diurne
magnolii de zile cresteau cu miile
sa-ti mangaie cu ramul lor obrajii ,
sub pleoapa ta senina locuiam
departe de talazurile lumii inversunate,
intr-o corabie facuta numai pentru noi
simteam
cum pentru intaia oara
cu universul tot
si chiar cu mine-
ma-mpacam..
in linistea adanca
de-nceputuri regasite
miezul nerostitelor cuvinte
in noua carte a vietii
cu tine il dospeam-
si numai stiu
daca plangeam
radeam,
sau snopi de primaveri
pe campurile verzi ingramadeam..
mirel giurgiu
|
Be a better friend, newshound, and know-it-all with Yahoo! Mobile. Try it now.